👀PE SCURT despre părțile istoriei

OPINIE

Tot mai multe voci afirmă că este greșit să evaluăm situația actuală din Europa și din lume din perspectiva experienței războiului rece. Pentru multe state din Estul Europei ar fi o comparație tentantă, deoarece pare că, indiferent de durata și rezultatul războiului din Ucraina, cortina de fier coboară mai departe de noi, lăsându-ne de partea optimistă a istoriei.

📌De ce nu

Pentru că la acest moment nu există predictibilitate și idealuri care să facă substanțial diferența. Aparent se bat democrațiile pentru conservarea civilizației la care atentează regimul autoritar al lui Putin, în timp ce alte regimuri, cum ar fi cel chinez, urmăresc și așteaptă momentul potrivit să se conecteze. Dincolo de aparențe, trăim într-o lume ușor mai complexă, unde liderii se nasc din meme-uri, iar influencerii au o putere de mobilizare mai mare decât cele mai multe partide. În lumea noastră, monopolul statelor pentru emiterea banilor a fost spart, iar hotarele fizice sunt niște vestigii, compromise și mai tare de acest război teritorial declanșat de ruși.

📌Incertitudini alimentate

Războiul a căzut peste noi când pandemia deja era văzută de mulți drept un cataclism care ne-a furat 2 ani din viață. A venit pe un fundal de oboseală, dezamăgire și neîncredere pentru guvernele tradiționale. A început într-o lume unde creșterea economică era mai degrabă anunțată, decât simțită, după declin, carantină și muncă la distanță. Calculul lui Putin a fost oarecum justificat de această stare de spirit generală de lehamite în raport cu statul convențional, implicit democrația băgată în carantină și ea. Dar a subestimat clar dorința oamenilor de a trăi și, în special, de a trăi liber.

Pe termen mediu însă, apare o nouă provocare – o stare de război, chiar dacă nu se ține la toți cu stare excepțională, este o situație de extremă, când libertatea de expresie, drepturile garantate altădată sunt cenzurate de dragul victoriei comune. Acum ce garanții ar exista că suferind în urma constrângerilor economice, dar și civile, oamenii vor fi capabili să facă diferența între valorile democratice pentru care și-au mai sacrificat un an+ de viață și tot ce n-au de ofertat regimurile autoritare?

📌Concurența

Guvernele tradiționale au un concurent, pe care îl tratează din perspectiva dezinformării, propagandei și altor riscuri, dar pe care deja clar nu-l pot controla – zona virtuală. Aceasta se extinde și preia tot mai multe atribuții de la statul tradițional prin servicii alternative. Fără a avea dependențele, vulnerabilitățile și responsabilitatea guvernelor tradiționale, acest meta-imperiu capătă tot mai mult teren și tot mai mulți adepți. Conflictele apărute între reprezentanții puterii tradiționale și cei ai puterii virtuale sunt într-o fază latentă, dar vor trebui reglementate și cel mai probabil prin compromis din partea celor din partidul trecutului.

📌Arhitectura mondială

Dacă în epoca primului război rece lucrurile erau clare, ideologic împachetate ermetic, iar ONU, OSCE și alții jucau piesa pe roluri, atunci de această dată, intrăm nepregătiți, cu institute cu autoritate șifonată și eficiență pusă la îndoială, cu o lume în care inegalitățile de la Nord la Sud și de la Est la Vest, dar și cele din interiorul societăților, trezesc tot mai des nemulțumiri, iar aspirațiile pentru mai bine nu sunt atât de pașnice pe cât ne-ar place să credem.

💬Puse una peste alta, istoria arată mai degrabă ca un puzzle, decât ca ceva cu două părți și dacă așteptăm să se coloreze, s-ar putea să ratăm împărțirea.

Comments are closed.