OPINIE
În acest an în energetică este mai multă politică decât a fost vreodată până acum. Probabil doar pacea este în mai mare deficit decât resursele energetice.
Chiar și o analiză superficială arată că factorul care aduce prețurile la energie la cote nemaivăzute este deficitul de capacitate de transport, nu de resurse energetice propriu-zise. Excluzând Rusia, rămân în vecinătate proximă – Norvegia, Africa de Nord, regiunea Golfului Persic, Azerbaidjan sau chiar Turkmenistan. Lipsește infrastructura de transport care să satisfacă necesitățile Europei.
O istorie specială
Moldova este un caz aparte. Din lipsă de alternative sustenabile nu am aderat la sancțiunile UE impuse hidrocarburilor rusești. Mizăm pe Gazprom și avem capacitate suficientă a infrastructurii de transport care să ne asigure gaz în cantități necesare și chiar mai mult. Problema noastră sunt livrările și conexiunea la o sursă.
Ricoșet și/sau șantaj
Ne-am obișnuit cu ideea că rușii nu au nevoie de motive ca să șantajeze, dar să nu uităm că de fiecare dată Moscova caută un pretext, pentru propriile cărți de istorie. Aparent, Gazprom reduce treptat dar simțitor volumul de gaz livrat din cauza refuzului Ucrainei de a tranzita gaz suficient cu destinația Moldova. De facto, încă din mai curent Kyiv a refuzat tranzitul gazului rusesc prin stația de compresare Novopskov, regiunea Luhansk, din motivul că aceasta a trecut sub controlul armatei ruse, solicitând majorarea tranzitului pe rută alternativă – stația de măsurare Sudja, de unde țeava intră pe teritoriul controlat de Kyiv în regiunea Sumî. Solicitarea a fost respinsă de Gazprom, iar noi ne-am trezit victime colaterale.
MGRES
Rușii ne-au dat de ales: fie energie electrică, fie căldură, prin reducerea în jumătate a volumului necesar în sezonul rece. Nu cunoaștem detaliile discuțiilor între Chișinău și Tiraspol, multe intuim, dar nu este cazul să ne lansăm în speculații. Cert este că dacă cei din dreapta Nistrului au intrat oarecum voluntar în zona consumului redus de energie, cei din stânga Nistrului au intrat de urgență, cu apă pe ore și întreprinderile mari înghețate.
Bine de reținut
Principalul nod din rețea, MGRES, este în stânga Nistrului, iar deconectarea acestuia înseamnă întreruperea circuitului închis și destabilizarea rețelei.
Echilibristică
Tiraspolul încearcă să negocieze și amenință ca să-și fortifice poziția la masa de tratative. Deocamdată au cărbune, dacă să-i credem pentru 2 luni și au centrala hidroelectrică de la Dubăsari, încă o proprietate a RM pe care nu o controlăm. Deocamdată situația este sub controlul rușilor și îi avantajează: Moldova plătește preț uriaș pentru energie electrică și gaz, iar nemulțumirea crește direct proporțional cu scăderea capacității de cumpărare. Transnistria se ține pe linia de plutire și poate fi ajutată înainte de a fi prea târziu. Moldova tot se ține din răsputeri.
Urmărim.