OPINIE
Știrea zilei (dacă facem abstracție de vulnerabilitățile cibernetice locale) este retragerea trupelor ruse de pe malul drept al Niprului în regiunea Kherson, implicit din centrul administrativ al regiunii. O înfrângere serioasă pentru armata rusă care nu neapărat este și o victorie pentru Ucraina. Nu deocamdată.
Ce s-a întâmplat?
Forțele ucrainene nu s-au aventurat să cucerească orașul Kherson printr-o ofensivă directă și oarecum sinucigașă. Au țintit, în schimb, liniile logistice ale rușilor, făcând imposibilă aprovizionarea forțelor rusești din oraș, respectiv și menținerea controlului asupra teritoriilor de pe malul drept al Niprului. Rușii s-au retras pentru a consolida liniile de apărare pe malul stâng, potrivit Ministerului rus al apărării, în timp ce ucrainenii nu s-au grăbit să ocupe Khersonul și nici nu au raportat succese militare pe teren.
Efectiv, la zi Khersonul este depopulat, fără apă, energie electrică sau telefonie mobilă, cu drumuri și poduri de acces distruse, pentru a îngreuna avansarea forțelor ucrainene. De fapt este mai degrabă teritoriu, decât oraș.
Chiar dacă nu prea ar avea pe cine elibera în oraș, riscurile rămân mari. În primul rând orașul ar putea fi minat de ruși, respectiv geniștii vor trebui să verifice stradă cu stradă. În al doilea rând ar putea fi o capcană întinsă ucrainenilor. Pentru că în Kherson nu au prea rămas civili, rușii ar putea să-l șteargă de pe fața pământului prin bombardamente masive, dacă ucrainenii ar risca să intre în oraș. Și în al treilea rând, Rusia și-a retras din Kherson rezerviștii prost echipați și nepregătiți pentru operațiune defensivă de durată, dar ar fi putut lăsa în urmă grupuri mici, dar numeroase, de militari profesioniști care ar putea cauza pierderi uriașe ucrainenilor în condițiile luptelor de stradă.
Ce urmează?
Rusia a cedat relativ ușor Kherson pentru a se concentra pe apărarea teritoriilor, care reprezintă adevăratul scop al „operațiunii speciale” – Donbas și partea rămasă sub controlul Moscovei a regiunii Kherson care asigură coridorul terestru spre Crimeea și asigură aprovizionarea peninsulei cu apă. Și-au făcut puțin timp pentru a se regrupa, pentru a consolida liniile de apărare și pentru a rezolva problema aprovizionării trupelor. Or logistica rămâne o veriga slabă în mașinăria militară rusă.
Suplimentar la tradiționala proasta organizare și corupție, rușii nu au luat în calcul un război pe termen lung. Când războiul a continuat s-au conturat trei probleme mari:
Logistica militară – total nepregătită pentru aprovizionarea unei armate mari pe o perioadă îndelungată.
Cu venirea primăverii și dezghețurilor rușii nu mai puteau folosi decât drumurile asfaltate, cunoscute bine de ucraineni care prin atacuri țintite au reușit să perturbeze grav aprovizionările trupelor ruse.
Rusia nici până în acest moment nu a mobilizat economia, industria în primul rând, pentru stare de război. Respectiv în afară de probleme de logistică, Federația Rusă nici nu are suficiente echipamente, uniforme, provizii și muniții pentru propria armată.
Pe termen scurt situația avantajează rușii. În continuare vor avea de apărat teritorii mai restrânse, iar gerul le va fi aliat pentru că va îngheța noroiul ușurând aprovizionarea trupelor. Continuarea ofensivei ucrainene ar fi extrem de anevoioasă, cu pierderi uriașe în condițiile în care în regiunea Kherson rușii au aruncat în aer podurile, au consolidat liniile de apărare pe malul stâng al Niprului și Kharkiv, iar în Donețk întreprind tentative continue de contraofensivă.