PE SCURT despre avansarea ucrainenilor

bizday

OPINIE

De ce este important Liman

Controlul orașului Liman din regiunea Donețk, aflat la 40 km nord-vest de Luhansk, a fost important pentru Rusia, deoarece asigura trecerea peste râul Siversky Doneț, o linie pe care Rusia a încercat să o consolideze și să o folosească drept centru logistic cheie pentru operațiunile sale în regiunea Doneţk. Forțele ruse au utilizat o linie feroviară nord-sud pentru a aproviziona forțele ruse din Liman și din zona extinsă. Retragerea forțelor ruse din Liman reprezintă atât un regres militar, cât și politic în multe privințe.

Liman este important și pentru Ucraina, deoarece oferă un punct de sprijin strategic pe partea de nord-est a fluviului, care poate fi folosit pentru a avansa spre est, punând presiune pe liniile de apărare ale forțelor RU formate după înfrângerile din zona Kharkivului.

Retragerea Rusiei din Liman vulnerabilizează trupele din estul Ucrainei. Deși autoritățile ruse au declarat că și-a retras forțele într-o poziție mai avantajoasă, în realitate acestea au predat efectiv orașul și s-au retras.

Această înfrângere probează capacitatea modestă a Rusiei de a controla Donbasul. Cu Liman sub control ucrainean, bătălia pentru Donbas ar putea intra într-o nouă fază. Având un punct de sprijin în regiune, armata ucraineană ar putea elibera mai multe teritorii până în iarnă.

Următoarea țintă, dacă armata ucraineană își continuă înaintarea, ar fi Svatove, regiunea Luhansk, la nord-est de Liman, unde rușii probabil s-au regrupat și au întărit liniile de apărare. Armata ucraineană are capacitatea de a lua această țintă, probabil nu și să meargă mult mai departe până la iarnă.

Armata rusă este demoralizată și pierde teren. Dilema pentru ei este dacă să aducă în zonă forțe din alte părți pentru a încetini avansarea Ucrainei sau să continue să piardă teren în Donbas. Cele mai apropiate întăriri rusești se află la aproximativ 40 km sud-est, în jurul lui Bakhmut – o altă posibilă țintă pentru armata ucraineană.

Schimbare de politică pentru Moscova?

În termeni politici în ciuda anexărilor și festivităților recente din Rusia, pe interior au fost aduse mai multe critici publice la adresa conducerii militare a Rusiei, din partea oamenilor de referință din anturajul lui Putin (Prigojin, Kadârov).

Amenințările nucleare tot mai mari ale Moscovei au ridicat temeri de escaladare dincolo de mobilizarea anunțată. Acesta este un moment delicat pentru Putin în plan intern.

Am văzut tulburări și un exod de bărbați după decretarea mobilizării. Se aud și voci critice în Rusia care spun că forțele ucrainene sunt cele care conduc războiul, în ciuda eforturilor Moscovei de a recâștiga inițiativa. Au fost unii care au cerut o schimbare de strategie inclusiv folosirea armelor nucleare tactice.

Armata rusă în starea sa actuală nu este capabilă să opereze pe un câmp de luptă nuclear. La moment armata rusă reprezintă un mix de soldați epuizați, rezerviști mobilizați în grabă, recruți și mercenari (Grupul Wagner) care nu ar putea funcționa eficient într-un mediu afectat de arme nucleare. Orice zonă afectată de arme nucleare tactice rusești ar prezenta pericol pentru propriile trupe și, respectiv, ar face imposibilă o ofensivă a Rusiei. Moscova trebuie acum să decidă dacă se concentrează pe defensiva teritoriilor pe care le controlează la moment și să continue „operațiunea militară specială” la momentul potrivit, sau să pedaleze escaladare nucleară.

Având în vedere calitatea redusă a personalului mobilizat, cea mai potrivită pare să fie tactica războiului pozițional, cu accent mai mare pe folosirea rachetelor, avioanelor, dronelor și artileriei. Asta ar însemna un impas pe teren până la sfârșitul iernii. Cu toate acestea, dacă Ucraina continuă să elibereze noi teritorii și să primească armament occidental modern, atunci nu trebuie exclus scenariul unei decizii iraționale la Kremlin, cea a utilizării armelor nucleare tactice.

De altă parte tocmai pentru a asigura un flux de arme adecvat cerințelor a fost prezentată cererea ucraineană pentru aderare la NATO tocmai acum, oferind aliaților posibilitatea de a rămâne implicați într-un mod relativ inofensiv.