OPINIE
Probabil ne-am obișnuit deja cu declarațiile amenințătoare ale Ministrului de Externe rus. Externele de la Chișinău vin cu o reacție imediată (aparent pregătită din timp pentru asemenea), iar oamenii nu-și mai fac bagajele de fiecare dată când Moscova ne amintește că nu suntem suficient de pro-ruși ca să fim lăsați în pace să ne căutăm de păcate.
📌Tot așa, dar altfel
Ceea ce face declarația https://t.me/i4peace/2748 de azi a lui Lavrov să fie diferită e aluzia directă la soarta Ucrainei pentru Moldova și motivele rupte de realitate ale supărării. Prima are o explicație simplă. Pentru Moscova, Moldova, la fel ca și Ucraina, nu este o țară pe bune în drept să-și hotărască apartenența la alianțe politice, cu atât mai mult militare. Rusia se autoizolează, regionalizează ca să cităm mai exact, iar Kremlinul crede că cortina de fier va cădea unde decid ei.
📌Împiedicat de-un ciot
Lavrov zice că Moldova merge spre UE și NATO și asta înseamnă că „occidentul colectiv” ar face o „anti-Rusie” din modesta noastră țară. Greu de imaginat cum Moldova ar putea fi o amenințare pentru Rusia, respectiv îngrijorările își pot găsi explicația în zona de politică internă, cea de state-building, dar și în pericolul unirii cu România, de unde aluziile la cetățenia președintei.
Ca să poți fi transformat în „anti-Rusie” pentru început trebuie să fii Rusia, or Moscova anume așa și ne privește – parte a imperiului devenită accidental stat recunoscut drept independent și suveran.
📌Pretexte false
👉Moldova nu merge în NATO, nici măcar nu este sigură că are voie să se gândească la asta, dar războiul din Ucraina a transformat neutralitatea din subiect tabu în unul de discuție. O recunoaștere oarecum timidă a nevoii de a ne apăra deja este văzută de Moscova drept intersectare a liniei roșii.
👉Moscova mai are un motiv de îngrijorare legat de politica Chișinăului pe timp de război și acesta este Transnistria. Este de înțeles dorința rușilor de a reanima neîntârziat formatul de negocieri 5+2. În primul rând pentru că ar legitima Moscova acceptând-o la aceeași masă cu Ucraina, UE și SUA. În al doilea, nu mai puțin important, Rusia privește cu neîncredere și gelozie contactele directe și nu neapărat transparente ale Chișinăului și Tiraspolului. Înțelegeri directe, fără medierea rușilor, între părți, în special cu impact politic, deranjează. Fără supravegherea fostei metropole, avem șanse să ne înțelegem, or asta nu intră în planurile Moscovei.
👉 „Legea anti-separatism” dă un plus de siguranță Moscovei că relațiile Chișinău-Tiraspol, generând un context negativ pentru negocieri. Criminalizarea acțiunilor de separatism nu va ajuta la rezolvarea conflictului, dar nici nu prea are șanse să constituie impedimentul principal pentru reglementare. Greu de prognozat cum vor fi aplicate noile articole din Codul Penal, dar putem prognoza evoluțiile politice. Mult zgomot mediatic la Tiraspol dar și mai multă prudență în acțiuni, declarații tari din Duma de Stat și … liniște la Chișinău. În vreo două-trei luni subiectul se va epuiza treptat până la prima aplicare a noilor norme legale.
💬Cert este că doar prin declarații și norme cu presupus efect extins, ne înrolăm într-un joc care nu neapărat ne avantajează. Sunt necesare acțiuni și decizii, multe dintre care înțelese și acceptate post-factum de societate.