Opinie aparent în afara contextului actual
S-a vorbit mult, 🙃 cam vreo 3 zile în două reprize, despre proiectul de lege privind activitatea contrainformativă și activitatea informativă externă, înregistrat în Parlament. Scopul legii, tradițional sună bine și europenește, îngrijorările sunt legate de atribuțiile care s-ar putea extinde astfel încât să fie culese date și informații în lipsa unui control judecătoresc sau în afara unui proces penal.
📌 De reținut
Directorul și directorul adjunct SIS ar putea obține competențe similare cu cele ale procurorului și judecătorului de instrucție, fără să fie oferite garanții suficient de prescrise cu privire la dispunerea și efectuarea măsurilor contrainformative respective, informarea persoanei despre măsurile contrainformative înfăptuite în privința sa, precum și la posibilitățile de reparare a consecințelor acestora.
📌 Riscuri
Va permite o imixtiune directă și arbitrară în viața privată a persoanei, în lipsa unei fundamentări motivate, or, dreptul la viața intimă, familială şi privată este un drept fundamental garantat de ‼ art. 8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ‼ art. 28 din Constituția 🇲🇩, prin instituirea obligației pozitive a statului de a întreprinde măsuri în scopul sporirii eficienței respectării dreptului la intimitate.
📌 Excepții
Drepturile menționate mai sus pot fi limitate în anumite situații, cu respectarea condițiilor prevăzute de paragraful al doilea din art. 8 din Convenție: limitarea trebuie să fie prevăzută de lege și necesară într-o societate democratică.
📌 Precedente
Simpla existență a unei legislații care permite unui sistem de monitorizare secretă a comunicațiilor implică un risc de supraveghere pentru toate persoanele cărora li se poate aplica legislația. Deși autoritățile dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a stabili cea mai bună politică în acest domeniu, statele nu beneficiază de o putere discreționară nelimitată.
ℹ CEDO: statele contractante nu pot adopta, în numele luptei împotriva spionajului și a terorismului, orice măsură pe care o consideră adecvată, ci, mai degrabă, indiferent de sistemul de supraveghere adoptat, acestea trebuie să asigure garanții adecvate și eficiente împotriva abuzurilor (cauza Weber și Saravia împotriva Germaniei, pct. 78 și 106).
ℹ Competențele de supraveghere secretă a cetățenilor sunt acceptabile numai în măsura strict necesară pentru protejarea instituțiilor democratice (cauza Klass și alții împotriva Germaniei, pct. 42; cauza Szabó și Vissy împotriva Ungariei, pct. 72-73). O astfel de ingerință trebuie susținută de motive pertinente și suficiente și trebuie să fie proporțională cu obiectivele legitime urmărite (cauza Segerstedt-Wiberg și alții împotriva Suediei, pct. 88).
📌 Supravegherea secretă este un abuz, dacă
👉 nu îndeplinește criteriul necesității stricte
👉 nu este definit clar domeniul de aplicare și modul de exercitare a puterii discreționare, altfel spus nu oferă garanții minime împotriva abuzurilor.