OPINIE
Newsmaker-rul Nr.1 în lume pentru 24 ore, Evgheni Prigojin, și-a întors mercenarii din marșul spre Moscova după ce Lukașenka ar fi mediat un acord între Putin și șeful Wagner.
Ce a fost asta?
Mai ușor de zis ce nu a fost – o înscenare. Prea mari pierderile de imagine pentru Putin pentru a admite că ar fi fost în cârdășie cu Prigojin. Fostul „bucătar al lui Putin” a arătat întregii Rusii că are putere de care trebuie să țină cont chiar și șeful Kremlinului, împreună cu armata lui și întreg aparatul represiv. Probabil a fost cel mai neplăcut moment din lunga domnie a lui Putin.
De ce a pornit Wagner rebeliunea?
Deși s-a încercat acreditarea ideii de lipsă de perspective pentru „operațiunea militară specială”, suntem dispuși să credem că motivele se ascund în confruntarea între Ministerul Apărării și grupul paramilitar Wagner, ieșit de sub controlul generalilor ruși. Noile legi subordonează mercenarii direct Ministerului Apărării lipsindu-l pe Prigojin nu doar de propria-i armată, dar și de motorul politic care l-a propulsat în topul persoanelor publice din Rusia în ultimul an. Cu alte cuvinte pentru că a pierdut confruntările de palat cu Șoigu, Prigojin a încercat să-și înlăture concurentul cu instrumentele pe care le posedă – forță brută.
Cum a reușit să ajungă atât de departe?
Armata regulată rusă nici nu a încercat să-l oprească pe Prigojin. Izolat (și fără mare succes) a fost folosită aviația militară, nu și forțele terestre, însă aceasta a intervenit doar pentru a încetini „marșul spre Moscova”. Toate unitățile militare cu capabilități de luptă sunt pe fronturile din Ucraina. Trupele speciale, poliția și Rosgvardia nu au nici tehnică, nici instruirea necesară pentru lupte. Unitățile militare „de palat” destinate apărării Moscovei și Kremlinului în nici un fel de circumstanțe nu părăsesc capitala pentru a nu o lăsa neprotejată. Astfel Wagner a parcurs cel puțin jumătate de drum până la Moscova fără a întâmpina vreo rezistență.
De ce s-a oprit
Din lipsă de perspective a acestei aventuri militare și, cel mai important, pentru că nu a reușit să obțină „capul lui Șoigu”. După epuizarea rebeliunii, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Peskov, a declarat că schimbări de cadre la Ministerul Apărării nu sunt în agendă. Or, Wagner a pornit spre Moscova pentru a-l înlătura pe Șoigu, nu pentru a ajunge în Kremlin.
Ce rol a avut Lukașenka în dezamorsarea rebeliunii?
Nu doar de mesager. După eșuarea negocierilor purtate de Ministrul adjunct al apărării liderul belarus s-a potrivit pentru această misiune pentru că nu poate fi asociat cu niciuna din taberele din coridoarele puterii de la Moscova. Respectiv Prigojin putea să aibă certitudinea că vorbește la direct cu Putin, nu cu FSB sau Ministerul Apărării. Nu este de neglijat nici azilul oferit de Lukașenka. Dacă soldații Wanger se întorc în Ucraina, Prigojin pleacă în Belarus, lucru confirmat de purtătorul de cuvânt al lui Putin.
Ce urmează?
Rusia a evitat un război civil, dar criza nu este epuizată. Însă toate devin detalii pe fundalul unui fapt istoric probat – vulnerabilitatea lui Putin și a puterii sale. Un alt lucru de reținut este că unde încearcă unul, încearcă și alții, deci nu putem vorbi despre destabilizări în Rusia ca despre o poveste încheiată, mai degrabă vedem o poveste nouă care este abia la început. În sfârșit, după nenumărate declarații despre înfrângerea definitivă a Rusiei, vedem că proiecțiile unui stat întins pe două continente care fierbe și de dezintegrează nu au trezit entuziasm decât la analiștii provinciali, iar aceasta înseamnă că nu doar victoria Ucrainei contează, dar și modul în care Rusia pierde trebuie să fie gestionat cu abilitate.
Urmărim.